Timp de mai multe generații, accesul la lojong – ale cărui învățături sunt menite să încurajeze o minte și o inimă pline de compasiune – a fost disponibil doar pentru un număr restrâns de persoane. De ce? Pentru un practicant de lojong, deși la suprafață este vorba despre iubire și compasiune, această practică poate fi copleșitoare și chiar pot apărea mari temeri și îndoieli atunci când te gândești că ai responsabilitatea personală nu doar de a avea grijă de suferințele altora, ci și de a reflecta la modul în care această suferință provine din faptele tale din trecut. Mai mult, practica îți cere să începi să reflectezi asupra tuturor modurilor în care tu însuți te opui sau îi blochezi pe ceilalți de la iubire și îngrijire, concentrându-te, în mod incorect, în primul rând asupra ta și asupra propriilor nevoi.

În timp ce, desigur, trebuie să avem grijă și de nevoile noastre pentru a-i putea servi bine pe ceilalți, lojong ne învață să acceptăm pierderea în orice situație și să oferim avantajul celorlalți fără regret sau resentimente. Ne învață o perfecțiune mai profundă a împărtășirii, găsind modalități de a oferi totul cu bucurie și înțelepciune. Stăpânirea acestor învățături ne va aduce în cele din urmă rezultate dincolo de orice imaginație.